în care un bărbat posesiv discută cu o femeie emancipată
El: Ei, ce fa? Ce ţi-o spus? Ce-ai grăit cu poliţistul?
Ea: Da ce ţi-i treaba ta? Asta-i treaba mea!
El: Cată, fa, că acuş când te-oi otânji o dată! Ai să vezi stele verzi. Ce ţi-o spus? Ce... ce ai tu cu dânsu? De ce... de ce te amesteci tu? Tu te duci să vinzi secretele noastre? Care le avem noi?
Ea: Care: secrete, băăă... fraierule? Măăă, craidonule... Măăă, fluşturaticule!... Ce: tu ai secrete?
El: Ia să-ţi tacă fleaonaca! Şi spune ce... te-o întrebat?
Ea: Da ce-i treaba ta? Asta... mă priveşte pe mine şi eu am ce am şi nu ţi-oi face ţie dare de samă.
El: Tu dacă ai să mai cârâi aşa apu să ştii că n-ai s-o mai duci mult.
Ea: Da ce, măi? Ce ţi-s datoare eu ţie? Mă plăteşti? M-ai cumpărat? Mă îmbraci? Mă hrăneşti? Mă întreţii?
El: Da cine îţi dă, fa, ca să bei – nu tot eu?
Ea: Că tare mult îmi dai! Când te-ajut să... să amiroşi vo casă unde puteţi voi să vă băgaţi şi să vă înţoliţi şi să vă pricopsiţi cu tot felu de lucruri şi bunuri, atuncea eu îs bună, da acuma nu-s bună... Nu-mi dai nici măcar să mă duc să mă pohmelesc.
El: Mai bine te-ai duce şi te-ai spăla oleacă... Miroase de la tine, duhneşte a oţeteală de asară, de alaltăsară.
Ea: Şi ce ţi-i treaba ta?! Ce: eşti drăguţu meu? Şi nu te poţi apropia de mine? Du-te la gagicele tale! Că ele se dau cu parfumuri franţuzeşti, cu toate celea...
El: Fa! Tu să nu-mi îmbli mie cu fofârlica! Tu... tu... tu spune repede ce-ai grăit cu dânsu? Şi ce te-o întrebat el?
Ea: Păiiii, tot despre... despre aista, despre... cum îi zici tu... Ministru ista... ori ce-o fost el? Că o fost om mare, zice lumea, cică o fost om mare. Că dacă n-ar fi fost om mare, de unde ar avea atâtea pachete? De unde atâta avere?
El: Care: ministru, fa? El o fost deputat, fa!
Ea: Da ce: ministru şi dep
