Basarabeanul Petru Ţetva se numără printre primele victime ale regimului bolşevic instalat în stânga Nistrului după 1918. Încercând să-şi salveze nişte rude, a fost acuzat că e „spion român“, „fost albgardist“ şi dvorean (nobil) şi a fost condamnat la moarte prin împuşcare

Născut la Bender, Petru Ţetva se pomeneşte în 1920 la Tiraspol, unde ajunge victimă a Terorii Roşii declanşate de bolşevici în 1918, după atentatul eşuat la viaţa lui Vladimir Lenin, din august 1918. Criteriul de bază cu care opera „justiţia“ de tip revoluţionar era apartenenţa la o anumită clasă, şi nu neapărat activitatea concretă a individului.

Petru Ţetva s-a născut la 12 ianuarie 1890 la Bender, în gubernia Basarabia. Era ştiutor de carte, absolvind două clase primare ale şcolii judeţene din Bender şi apoi şase clase ale şcolii reale din aceeaşi localitate. Era căsătorit cu Vera Nikolaevna, născută în 1894, cu care avea o fiică, în vârstă de şase ani şi jumătate la momentul când bărbatul a fost arestat. Petru Ţetva avea două surori - Ecaterina, de 20 de ani, şi Antonina, de 23 de ani. Avusese încă trei fraţi: Iacov, Boris şi Fiodor, care fuseseră recrutaţi în armata ţaristă şi muriseră pe front în timpul Primului Război Mondial, numit în epocă Marele Război. Toată familia sa, inclusiv tatăl şi mama, locuia în Bender, devenit parte a statului modern român prin Unirea Basarabiei de la 27 martie 1918, votată de Sfatul Ţării. El însuşi avea viză de reşedinţă în Bender, dar locuia la Tiraspol. La momentul arestării, în vara anului 1920, linia Nistrului nu este încă un hotar greu de trecut, întrucât Armata Roşie încă nu stabilise controlul ferm asupra teritoriului din stânga Nistrului.

Trece Nistrul, în căutarea fraţilor

Până în toamna anului 1919, Petru Ţetva locuieşte la Bender, în Basarabia românească. În octombrie acelaşi an, trece Nistrul în căutarea fraţilor săi mobili