Am mai adus în discuţie în acest colţ de gazetă electronică soarta Culelor olteneşti, pornind de la statutul incert al giuvaerului arhitectonic medieval, Cula(de la 1508), din Măldăreşti, cum o numeşte celebra Olga Greceanu în placheta album pe care i-a consacrat-o în 1937 (Institutul de Arte grafice ,,Triumful,,s.a.r.), singura construcţie de acest tip şi de această vechime păstrată nu numai

„în picioare”, dar şi în plină vitalitate, fireşte însă, din nefericire, uitată în pragul unor fără sfârşit pertractări

Am mai adus în discuţie în acest colţ de gazetă electronică soarta Culelor olteneşti, pornind de la statutul incert al giuvaerului arhitectonic medieval, Cula(de la 1508), din Măldăreşti, cum o numeşte celebra Olga Greceanu în placheta album pe care i-a consacrat-o în 1937 (Institutul de Arte grafice ,,Triumful,,s.a.r.), singura construcţie de acest tip şi de această vechime păstrată nu numai ,,în picioare”, dar şi în plină vitalitate, fireşte însă, din nefericire, uitată în pragul unor fără sfârşit pertractări cu un moştenitor, mai ales al unei ocazii.

Mă întorc, totuşi, la ,,subiect,, inspirat de zbaterea dramatică a unui septuagenar arhitect patriot (mare meteahnă azi), Pavel Popescu, Preşedintele Uniunii Arhitecţilor-Oltenia, care a pus la cale un Apel-Manifest în favoarea salvării măcar a ultimelor vestigii amintind o glorie a vocaţiei româneşti arhitecturale, poate singurele în stare să ateste complex o treaptă înaltă a civilizaţiei noastre medievale(şi până la începutul veacului al nouăsprezecelea). Am revenit asupra subiectului pentru că el slujeşte foarte bine şi ideii cuprinsă în titlul însemnării mele ,,Ce înseamnă să vorbeşti -azi- în pustiu”... în România!

Arhitectul Pavel Popescu a ajuns la Apelul - Manifest pe care, cu aprobarea domniei sale, îl reproduc şi eu aici, în continuarea blogului, după ce a intinerat , pe cont p