Mănăstirea Prislop se confundă cu numele părintelui Arsenie Boca, una dintre cele mai iubite figuri ale ortodoxiei româneşti. În anii 1950, părintele a fost stareţ al Mănăstirii Prislop, într-o vreme în care calvarul persecuţiilor din regimul comunist începea să se răsfrângă asupra lui. Un reportaj plin de mistic şi profunzime în cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România”.

În ultimii săi ani de viaţă, părintele s-a întors la mănăstirea unde slujise. A murit aici în 1989, iar mormântul său a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale creştinilor.

Povestea celui numit „sfântul Ardealului” seamănă cu cele ale miilor de credincioşi care ajung aici. Oamenii vin pentru a-şi alina suferinţa şi nu se tem să se roage pentru minuni. Prislopul e împodobit de florile aduse de pelerini, e luminat de candelele şi lumânările aprinse de aceştia, iar atmosfera de sărbătoare învăluie curtea mănăstirii. Liniştea, parfumul şi prospeţimea domnesc peste aceste locuri, căutate de pelerini din întreaga lume.

Locul sacru al Hunedoarei

Mănăstirea pare ascunsă la capătul unei şosele întortocheate, printre dealurile Ţării Haţegului. Nu e departe de „civilizaţie”. Mai puţin de 20 de kilometri despart Prislopul de oraşul Haţeg şi tot atâţia de municipiul Hunedoara. Totuşi, cei care se îndreaptă spre mănăstire vor simţi imediat diferenţa dintre o lume şi cealaltă. Dintre sacru şi profan. Ultimii kilometri ai drumului spre Prislop străbat două sate, Silvaşul de Jos şi Silvaşul de Sus. Pe marginea şoselei, localnicii te întâmpină de la porţi, cu fructe, flori şi miere. La marginea satelor, se întind păşuni, iar peisajul lor e la fel de pitoresc ca atmosfera din mijlocul comunităţii.

Pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie

În fiecare duminică mii de oameni trec pragul mănăstirii. A