O bună bucată de vreme, liderul PSD a fost convins că preşedintele va abandona treptat implicarea în jocul politic intern şi se va orienta spre alte obiective, cu miză internaţională de anvergură. Este greu de spus dacă această convingere se întemeia pe ceva concret sau Traian Băsescu l-a dus de nas, lăsându-l să creadă că nu se va mai implica în luptele interne – variantă în care, scăpat de singurul său adversar real, Victor Ponta ar fi avut câmp liber de acţiune pentru a-şi atinge toate ţintele politice.

Cert este însă că, de câteva săptămâni, preşedintele şi-a lepădat camuflajul de pisicuţ şi a dezgropat securea războiului. Motivul? Fie obiectivul său extern a căzut, fie nu a avut niciodată de gând să-i cedeze de bunăvoie arena lui Ponta, subita sa îmblânzire nefiind altceva decât o strategie pentru a câştiga timp (posibilitate care, de altfel, părea previzibilă încă de acum câteva luni – detalii aici).

Semnul fără echivoc că preşedintele este încă departe de a face pasul de la coabitare la capitulare a fost dat după întoarcerea premierului din China. Atacul la Ponta este cel mai dur după semnarea pactului de coabitare, deoarece a atins cel mai important palier care i-a adus pe amândoi în situaţia de a se tolera – orientarea geostrategică a României.

„(…) Mai au puţin şi fac parteneriat strategic (cu China – n.m.), probabil vor să îl înlocuiască pe cel cu SUA. Sunt două parteneriate strategice care n-ar merge unul cu altul în acelaşi Cabinet...“, a declarat Traian Băsescu, chiar de Ziua Americii, ca o concluzie la observaţia sa că „turneul în Asia al premierului Victor Ponta a fost catastrofal din punctul de vedere al imaginii şi eficienţei“.

O vreme, Victor Ponta a încercat să mimeze calmul. „Ce să zic! Domnul preşedinte Băsescu, îl înţeleg, e pe final de mandat, e supărat că nu merge nicăieri…“, a replicat a doua zi premierul, lovind îns