Jucătorii de la Dinamo Tbilisi (în alb) sunt iuţi şi tehnici, dar ştiu să şi "bage material" Astăzi, de la ora 19:00, Dinamo Tbilisi - Steaua, în turul III preliminar al Ligii Campionilor, partidă transmisă în direct de DigiSport
Pentru mulţi microbişti cu fire albe la tample, acei care acum vreo trei decenii îndreptau antenele (lighenele) spre Est, pentru a mai vedea o ţară de fotbal chiar şi din URSS (fiindcă la noi, campionatul se putea vedea doar la radio), Dinamo Tbilisi era una dintre echipele favorite. Meciurile comentate de carismaticul Kote Maharadze făceau rating la televiziunea moldovenească şi dincoace de Prut. Pe atunci, Dinamo din capitala Georgiei caştiga Cupa Cupelor într-o finală disputată la Düsseldorf cu o altă echipă din "lagărul păcii şi prieteniei", Carl Zeiss Jena, cu 2-1, după ce au condus est-germanii (ce gol superb al victoriei a marcat Vitali Daraselia!). Se întampla în 1981, iar peste cateva luni, vocea guturală a lui Maharadze tuna în difuzoare "niadna şansa Liverpulia", la scorul de 3-0 pentru Dinamo, care a consfinţit eliminarea deţinătoarei Cupei Campionilor Europeni, FC Liverpool. Şi acei pasionaţi volens-nolens de fotbalul sovietic îşi amintesc şi acum de Sulakvelidze, fundaşul de fier Civadze, vulpoiul David Kipiani, Vitali Daraselia (omul cu golul din Germania) şi - mai presus de toţi - Ramaz Şenghelia, care, dacă s-ar fi născut în era Bossman, ar fi trăit cel puţin cariera lui Şevcenko. După trei ani, cand dinamoviştii gruzini începuseră a fi eclipsaţi de cei din Kiev, au venit la Bucureşti şi au eliminat echipa patronată de "nenea Secu", Victoria Bucureşti, cu 2-1 la Bucureşti (goluri Celia şi Şenghelia), iar în 1994, o altă generaţie gruzină, cu cei trei Arveladze, Cincinaşvili şi Keţbaia, făcea instrucţie cu Craiova lui Stangă şi Craioveanu.
După mulţi ani, drumurile unei echipe romaneşti se intersectează din nou cu
