Chirurgilor de la spitalul de copii „Valentin Ignatenco“ trebuie să le ridicăm monumente. Ei nu au plecat la muncă peste hotare, unde, cu siguranţă, devotamentul, efortul şi profesionalismul lor avea să fie apreciat la justa valoare. Ei, oneşti şi curajoşi, au ales să lucreze în Moldova, la salariile şi în condiţiile de aici.

Recunosc. Ştiam demult că medicii de la Spitalul Municipal pentru Copii „Valentin Ignatenco“, din Secţia de chirurgie, lucrează cu dalta şi ciocanul şi, în astfel de condiţii, de ani buni, salvează vieţile copiilor ajunşi aici cu traumatisme grave. Medicii semnalau că banii ce ar trebui investiţi în utilajul şi ustensilele extrem de necesare în Secţia de chirurgie traumatologică pentru copii - singura de acest profil din Moldova - erau utilizaţi de către administraţia instituţiei pentru cu totul alte necesităţi.

Recunosc, am abordat doar un aspect îngust al problemei, lăsând pe mai apoi o investigaţie amplă. Acum, când medicilor le-a ajuns cuţitul la os şi, într-un gest de disperare, au făcut publice acele cadre înfricoşătoare, am regretat că nu am scris mai devreme despre aceste probleme.

Oamenii, de obicei, se adresează presei în ultima instanţă, după ce au epuizat toate căile posibile de a-şi face dreptate. Înainte de a ajunge la noi, la presă, chirurgii de la „Ignatenco“ au semnalat de nenumărate ori în ce condiţii improprii sunt nevoiţi să opereze. Au scris numeroase plângeri către municipalitate, în subordinea căreia se află instituţia medicală, iar apoi s-au adresat şi la Ministerul Sănătăţii.

Administraţia spitalului nu a făcut altceva decât să sancţioneze doctorii care au îndrăznit să pună degetul pe rană. Edilii şi reprezentanţii ministerului nu au mişcat un deget, deşi cunosc foarte bine problemele de la „Ignatenco“ şi situaţia tensionată din cadrul colectivului de muncă. Ştiau foarte bine inclusiv