30 iulie 1945 – japonezii scufundă crucișătorul american USS Indianapolis. Din echipajul de 1196 de oameni, 300 mor la momentul atacului japonez, iar 600 de oameni vor pieri în zilele următoare din cauza hipotermiei, deshidratării și atacurilor de rechini. Doar 300 de oameni sunt salvați, făcând din cazul navei USS Indianapolis cea mai mare pierdere de vieți din istoria Marinei americane. Povestea acestui crucișător a devenit cunoscută din cauza condițiilor tragice în care a fost scufundat. El are în spate o poveste interesantă ce include transportarea bombei atomice „Little Boy”, ce va distruge orașul japonez Hiroshima pe 6 august 1945. Indianapolis a fost una din cele două nave de clasă Portland construite de Marina americană în baza Tratatului Naval semnat de cele cinci puteri Aliate în 1922, la Washington. Comandate de Marină în 1930, USS Indianapolis și nava-soră, USS Portland, au fost gândite inițial ca și crucișătoare ușoare, dar a fost reproiectate drept crucișătoare grele. Potrivit planurilor, crucișătoarele din clasa Portland trebuiau să aibă 186 m lungime și erau proiectate cu un deplasament standard de 10.258t. Prin Tratatul naval de la Washington, semnat de Statele Unite ale Americii, Anglia, Franța, Japonia și Italia, cele cinci state se puneau de acord să prevină o cursă a înarmării prin limitarea construcțiilor navale. Tratatul limita construcția de cuirasate, crucișătoare de linie și portavioane. Numărul celorlalte tipuri de nave de război, inclusiv crucișătoare, distrugătoare și submarine, nu era limitat prin tratat, fiind reglementată însă limita de tonaj (maxim 10.000t). Până la mijlocul anilor '30, Italia și Japonia vor renunța la acest tratat. În data de 7 decembrie 1941, ziua atacului de la Pearl Harbor, Indianapolis se afla într-o misiune de antrenament în apele atolului Johnston. Imediat după atac, nava s-a alăturat misiunii de căutare a po