Da, L-am văzut! Mărturisesc. Fundul tău ca un templu aztec. Rimând, chemând plaja exotică de la Curitiba. Tu, ca o Montezuma. Ca o zeitate. Văzută de la spate.
Cu El, purtat sau șezut, ai uluit o plajă întreagă. O stațiune. Un Litoral. O presă. Și pe mine însumi... cu acel POPOcatepetl. Incredințat fotografiei. Numit de mexicani El Popo...
Mi-ai provocat o explozie mai abitir ca o erupție a vulcanului Iztaccíhuatl. Frate geamăn cu El Popo. Dar nu!, aici cred că forțez geografia, relieful mexican. Căci El popo al tău nu are geamăn. Nu are dublură. Nu are asemănare.
De aia am apelat la zeități. Care îs unice. Ce se mai poate cumpăra cu unicitatea feselor tale bronzate, ca două jumătăți de pară pergamută.
Cu pielița arămie perfect lucioasă făcând soarele să pălească, stelele să nu mai clipească. Planetele îndepărtate să încremenească. Căci, dă-mi voie, au Fundul Universal. Total. Un pictor de-aș fi picta-voi emisferele-ți îngerești în purpuriul împăraților bizantini, cu filigran?
Tu, cu fundul tău ai creat un rit. Un cult... căci în franceză "cul" tot fund înseamnă. Nu e nimic urât. Vulgar. Totul e artistic. Plastic. Geometric. Perfect simetric. Omenesc. Neatins de asimetria devastatoare a celulitei.
Loredana, cohorte de masculi se vor închina Lui. Fundului tău divin. Spuneam că mie familist, tată devotat, mi-ai provocat ceva, o explozie. Da, una mistico-lirică. Nu mai văd nimic decât icoana fundului tău.
Nu mă mai impresionează nimic pe retina ochilor mei decât icoana icoanei dosului tău divin. Mă uit la el și meditez adânc.
Nu e adevărat, jos mitul Afroditei, Salomeei, Isabelei regelui Ahab, Dalilei, al reginei din Saaba! Nu niște femei au provocat războaiele biblice, antice, istorice! Eroare!
Abia acum înțeleg, privind înmărmurit poza fundului tău. Un dos, da unul incon-FUND-abil ca al tău a născut războaiele