Ce o să ne facem fără Băsescu?

E imposibil de precizat cu exactitate când s-a transformat Traian Băsescu în bârna cea mare din ochii adversarilor. La finele anilor ’90, probabil. Puţin după alegerile din 2000, PSD Iaşi organiza deja conferinţe de presă în care-l ataca pe primarul Capitalei. În absenţa oricăror proiecte pentru ieşeni, senatorul Solcanu vorbea şi el ca să se afle-n treabă. Băsescu devenise subiectul trendy.

Iar lui Băsescu i-a plăcut la nebunie rolul de personaj principal. Agresiv, versatil, mereu având cuvintele la el, liderul democraţilor, ajuns între timp şef de stat, a atras rapid întreaga atenţie. Şi foarte multă susţinere. Dar a folosit-o în beneficiul propriu, deşi cu totul altceva se aştepta de la el. Băsescu a preferat însă doar să vorbească, iar tot ce spunea era interpretat în nenumărate feluri, deseori contradictorii. Numai în ultima lună, declaraţiile sale referitoare la Macovei, Udrea, Hayssam şi cetăţenia moldovenească au creat indignare, uimire, scenarită şi reacţii precipitate.

Prea mulţi şi prea multe se raportează la Traian Băsescu. Analizând datele îngrijorătoare ale ultimului recensământ, useliştii au început să ţipe că referendumul de demitere din vara trecută ar fi fost unul valid. Pentru ei, asta pare a fi marea problemă a românilor şi nu criza demografică, cu efecte devastatoare în mai puţin de o generaţie, în care ne afundăm. Faptul că, ulterior, chiar un pesedist a dezvăluit că au existat mecanisme bine puse la punct de fraudare a votului a fost considerat o intoxicare. În politică, adevărul reprezintă doar varianta care ne convine.Pornind de la rolul central jucat de Băsescu, în ultimii 10 ani, ne vom trezi, peste puţin timp, în faţa unei dileme. Cu sau fără Traian Băsescu? Primul răspuns ar trebui să vină din partea USL. Ce vor face useliştii, dacă Băsescu chiar se retrage? Oricât încearcă Guvernul Ponta