Nu pot să fiu sigur, dar înclin să cred că în buletinele de analiză ale poliţiştilor din România, printre iPhone-uri şi tablete, laptopuri şi portofele ciordite cu sârg de hoţii momentului, nu este raportată ca fiind furată şi căciula învăţământului românesc, dar ştiu sigur că o şterpelim în fiecare zi de ani buni încoace.

Aşa se face că ea a ajuns să fie un biet fes ponosit şi prăfuit, ca să nu zic chiar o căciuliţă numai bună de folosit în alte ocazii, în scop …preventiv.

Admiterea în învăţământul universitar devine, de la an la an, o simplă formalitate.

Învăţământul românesc a fost abramburit cu migală şi a ajuns să devină un sistem găunos cu mulţi profesori repetenţi, şi cu mulţi corigenţi… eminenţi. Fabricile de intelectuali numite preţios facultăţi, institute şi universităţi au materie primă din belşug, dar şi piese de schimb astfel încât producţia de studenţi o bate pe cea de grâu, orz şi orzoaică. Desigur, se impune precizarea că mai există şi excepţii, cu respectul sincer pentru toţi profesorii de nădejde ai învăţământului românesc, care au mai rămas pe baricade făcându-şi cu profesionalism meseria, şi pentru şcolile cu adevărat de elită care ţin sus standardul educaţional, de la examenul de admitere până la absolvire. Chiar dacă bacalaureatul împarte listele frăţeşte între admişi şi respinşi, se găseşte loc pentru toţi tinerii care îşi doresc o diplomă de licenţă. Că s-au înmulţit politologii care fac cafele şi trag de mop, sau că puzderie de ingineri aranjeaza biscuiţii şi napolitanele pe rafturile supermarketurilor, ori că medicii împart pliante cu medicamentele viitorului, asta e altceva. Studenţii facultează, universităţile cursează, şi România duduie de specialişti.

Şi totuşi, apropo de faza cu căciula furată. Admiterea în învăţământul universitar devine, de la an la an, o simplă formalitate. Spre deosebire de anii ‘80 când un e