Au doar două rânduri de haine, o pălărie şi un toiag. Merg prin toată lumea, trăiesc doar din meseria lor şi nu au voie să se apropie la mai puţin de 50 de km de casă. Sunt tineri fi erari, dulgheri, tâmplari, lăcătuşi sau pietrari, iar Sibiul este singurul loc unde se întâlnesc în România.
Pălăria, cămașa albă și vesta nu trebuie să lipsească din garderoba unei calfe
Calfele călătoare au o istorie de câteva sute de ani în Europa: tineri ce termină o şcoală profesională şi care - fie intrând într-o asociaţie, fie „independenţi” - pornesc într-o călătorie iniţiatică, în care trăiesc exclusiv de pe urma meseriei pe care şi-au ales-o. Nu au telefoane mobile, nu au maşini, nu au card-uri sau GPS-uri şi nu au voie să apeleze la ajutorul familiei.
Cară cu ei doar nişte unelte şi două rânduri de haine: unul de lucru şi altul de sărbătoare. Costumele, cunoscute sub numele de „Kluft”, sunt croite după acelaşi model de sute de ani: pantaloni evazaţi, cămaşă albă, vestă şi o tunică ce are foarte multe buzunăraşe. Acum, între 700 şi 800 de calfe străbat Europa.
Sibiul, printre cele patru locuri din lume
Pe una din cele mai pitoreşti străzi din Centrul Istoric al Sibiului – strada Cetăţii – Kirsten şi Maximilian povestesc la umbra unui zid, iluzorie zonă scăpată de caniculă. Ea are 28 de ani şi este tâmplar, pornită în călătorie drept calfă independentă, pe când Max, la 20 de ani, este membru al Frăţiei lui Roland. Ambii sunt din Germania şi au plecat de acasă de mai bine de un an. „În afară de România, am mai muncit în Bulgaria, Serbia, Bosnia, Croaţia, Ungaria, Italia, Austria, Elveţia, Olanda şi, bineînţeles, în Germania. Înainte de a pleca în călătorie, am vândut tot ce aveam – telefon, maşină, calculator, tot – şi am făcut o petrecere pe cinste”, povesteşte Max.
Nu poartă mare lucru cu el, la fel ca şi Kirsten, fata ce călătoreşte de
