de N. I. DOBRA
31 iulie 2013 22:56
0 vizualizari
A-A+ De la 1 iulie, ţigările "mele " - adică alea pe care le fumez - s-au scumpit cu 20 de bani, iar berea pe care o beau - miercurea şi vinerea - pe terasă, costă cu un leu mai mult. Nu-i o tragedie: fumez mai puţin şi îmi voi cumpăra berea de la alimentară şi-o voi bea cu parcimonie, moţăind la televizor (care a devenit, pentru mine, cel mai eficient somnifer). Eu pun aici problema de principiu: adică, urmând promisiunile electorale ale aliaţilor, l-am schimbat pe dracu cu mumă-sa, fiindcă, deocamdată (de un an şi mai bine) nu se vede vreo luminiţă la capătul tunelului în care ne aflăm. Roadele promisiunilor au ajuns fructe ale mâniei. Românii sunt mai molâi, mai toleranţi, mai răbdători, dau din gură, dar nu ies să facă răzmeriă precum turcii, grecii, spaniolii şi să-i spele poliţia-jandarmeria, gratis, cu tulumbele pompierilor. Mi-a plăcut şi am subscris la ce-a zis un mare economist, jidan, fireşte, Kenneth Galbraith, cum că una dintre principalele probleme ale sărăciei este faptul că săracii se adaptează la această condiţie. Iar un alt economist american, George Gilder, îl completează: "(...) Avariţia şi lăcomia sunt omniprezente în societatea umană. Capitalismul nu deţine monopolul asupra acestor caracteristici umane. Statul trebuie să creeze infrastructura indispensabilă dezvoltării economice; el reglementează activitatea economică (n. n. - ar trebui, dar o face?) în moduri ce sunt indispensabile atunci când pieţele economice particulare nu iau în considerare factorii externi. În ultimii ani, guvernele şi-au jucat rolul foarte prost, mai ales pentru că şi-au asumat responsabilitatea de a redistribui venitul într-un mod distructiv (...)".
Şi la noi se discută, numai că aceia care o fac nu ştiu nimic, nu citesc, nu trag cu urechea la ce se întâmplă prin alte ţări, iar când
