Motto: “Istoria este verificarea cailor binelui si raului”– Nadejda Mandelstam, “Fara speranta”
Doua sunt elementele care definesc profilul psihologic al securistului: cruzimea dusa la extrem si nesimtirea exacerbata. Securistul nu are convingeri, el sau ea executa (la propriu si la figurat). Este vorba de ceea ce Hannah Arendt identifica drept absenta gandirii. Comite Raul in chip automat, isi uraste victimele in chip rece. Neavand notiunea Binelui, nu poate intelege ce inseamna frison etic, regret, expiatiune. Cainta nu face parte din vocabularul si, cu atat mai putin, din lumea sentimentelor sale. Dupa ce a condus oribile anchete, securistul Ioan Soltutiu si-a petrecut anii dinainte pensionarii ca director administrativ al Bibliotecii Universitare din Cluj. Calaul suprem Alexandru Draghici a murit la Budapesta, Misu Dulgheru in Canada, tortionarul Plesita in Romania, fara sa fi fost atins cu o floare. Visinescu injura de mama. asasinii lui Gheorghe Ursu se bucura in continuare de impunitate.
Gheorghe Enoiu, cel mai cumplit tortionar al Securitatii,coordonatorul anchetelor speciale, a murit linistit, in propriul sau pat. Primea, inteleg, o pensie imensa. Altii ca el continua sa se plimbe prin parcuri, beneficiaza de privilegii, profita de amnezia din jur. Seful statului a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala. Asa a fost. Dar instrumentele ei, cei care au aplicat cu sadic entuziasm ordinele conducerii comuniste, raman printre noi, liberi si insolenti. Ba unii dintre ei, intrebati daca recunosc ca au comis grave abuzuri si crime, ii injura de mama pe reporteri.
Despre acest individ, Alexandru Visinescu, fostul comandant al inchisorii tacerii, penitenciarul de la Ramnicu-Sarat, impotriva caruia IICCMER a depus recent o plangere penala (cum depusese si contra lui Enoiu), care isi permite sa recurga la sudalme ordinare impotriva
