S-au inventat:1.Tipul savantului,2.Tipul orgoliosului,3.Al profitorului,4.Al conservatorului credincios,5.Al chefliului,6.Al banditului în limitele admise,7.Al hoţului dincolo de limitele admise,8.Al omului drept, dar înşelat,9.Al scriitorului iubitor de glorie,10.Al socialistului revoluţionar,11.Al curajosului hazliu,12.Al creştinului total.Iată, tipologii politice. Numai că politic, creaţia şi conformismul sunt probleme de conştiinţă.
Toţi se tem să nu ajungă primii şi de aceea întârzie toţi (într-un fel, manierele balului sunt nerozii politice adaptate). Sunt oameni care rămân permanent tineri, în vreme ce alţii nu au fost tineri niciodată. Aceştia din urmă au întârziat la lucrurile primare, la firescul naturii lor, şi au trecut direct la cumpătare şi conştiinţă. Cei dintâi, veşnicii copii, sunt cei care îşi alocă prea multă îngăduinţă şi prea puţină ruşine.
Adunaţi la un loc, actorii aceştia servesc şotronului politic, jocului de-o şchioapă al societăţii. Psihologic, copiii se despart de clişee când vine vorba de stadiile formării conştiinţei morale. Pentru adulţii veşnic infanţi, cred că procesul a înlemnit undeva între bine şi rău, rost pentru întreaga gâlceavă politică.
Uneori, imaginaţia e un patos politic, iar cei mici nu duc lipsă de asta. Trist este că prin cei mici se înţeleg doar oamenii mici, prin trufia şi obedienţa lor, prin partizanatele prelungi şi gândirea amorţită în tipare. Citeam deunăzi jurnalul lui Tolstoi. De bună seamă, e o slovă de viaţă plină de dionisiac şi apolinic, dar nu această observaţie este menirea amendamentului de mai devreme. Într-o notă de subsol, găsesc scris:
Mi-e lene să gândesc şi să mă mai conving de ceva. În aceeaşi măsură, mă simt obosit pentru a-mi alătura alte convingeri aşa încât păstrez tot ce am (Lev Tolstoi, Jurnalul, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, p. 110).
