Cu un design modern și efeminat, mici îmbunătățiri ale spațiului interior și ale materialelor utilizate și un preț rezonabil, a patra generație Clio redevine un competitor redutabil în clasa B
Pe când Laurens van den Acker, designerul-șef al grupului Renault, explica jurnaliștilor că marca franceză va avea un aer mai latin, iar cea românească, Dacia, unul mai germanic, mulți zâmbeau complice. După ultimele realizări ale predecesorului său, Patrick leQuement, era greu de crezut că grupul francez va reuși să găsească un limbaj de design care să nu mai genereze glume și critici. Nici apariția conceptului DeZir nu a reușit să schimbe cu mult optica presei și a clienților neîncrezători, în ciuda liniilor atractive. Ei bine, odată cu lansarea lui Clio IV, declarațiile lui van den Acker și speranțele clienților fideli mărcii franceze au prins contur: micul model de segment B, urmașul direct al lui DeZir arăta, în sfârșit, bine.
Cu linii unduitoare, senzuală și sportivă, a patra generație Clio dezvăluie clar direcția în care se îndreaptă noua gamă Renault. Dacă în privința designului, modelul lansat în România în toamna anului trecut se dovedește a fi o revoluție, din punct de vedere tehnic asistăm doar la o evoluție. Testat de Capital în varianta animată de propulsorul diesel Energy dCi 90 - un bătrân 1.5 dCi modernizat - Clio IV pare a fi destul de vivace, stabil și economic. Consumul afișat la finalul unui drum de peste 300 km a fost de doar 4,5 l/100 km în condițiile parcurgerii multor zone urbane, iar comportamentul rutier a lăsat rareori de dorit. E drept că în încercarea găsirii compromisului perfect dintre sportivitate și confort, inginerii francezi par să fi dotat mașina cu o suspensie care permite un ușor ruliu în virajele abordate mai sportiv și că sistemul de direcție este destul de puțin îmbunătățit față de varianta anterioară însă, în final, n
