În Padova toate drumurile duc la Bazilica Sf. Anton, Sfântul Minunilor din Lisabona, ajuns şi rămas totuşi puţin aici, deoarece şi-a petrecut apostolatul predicând în oraşele şi satele din nordul Italiei şi din Franţa, dar care s-a întors pe aceste meleaguri ca să-şi dea obştescul sfârşit la 36 de ani, pe 13 iunie 1231, lăsând în urmă atâtea fapte bune, şi omeneşti, şi dumnezeieşti, încât la câteva luni a şi fost canonizat.
Şi iată-ne şi pe noi, Niadi şi cu mine, în piaţa acestui Sanctuar Internaţional, cum l-a proclamat pe 12 iunie 1993 acelaşi de neuitat papă Ioan Paul al II-a - ,,Stabilim şi declarăm Sanctuar Internaţional Bazilica din Padova, dedicată lui Dumnezeu în onoarea Sf. Anton, Sacerdot şi Doctor al Bisericii, a cărei însemnătate deosebită este arătată de marele număr al pelerinilor care vin aici necontenit din toate părţile, îndemnaţi de marea lor evlavie” -, cu sentimentul primordial al unei întâlniri cu arta, istoria şi credinţa, într-una din cele mai puternice întruchipări ale lor.
Drumul prin Padova, încântător şi obositor, dar şi o astfel de întâlnire impun un răstimp de respiro, rămânem, aşadar distanţate, încercând să ne adaptăm căutătura ochilor mai întâi la creaţia lui Donattelo, ,,Gattamelata”, monumentul consacrat unui general al Republicii Venezia, prima statuie ecvestră din Italia după epoca romană, inaugurată în anul 1453. În boarea înserării, pe un cal robust, cu bastonul de comandant în mâna stângă şi spada la şold, faimosul (graţie înainte de toate sculptorului) condotier pluteşte la hotarul dintre bazilica unde i se odihneşte trupul şi restul oraşului, care începe, după tiparul vremurilor noastre, cu tarabe de suveniruri şi cu hotelul ,,Donatello” şi restaurantul ,,S. Antonio”. Apoi încercăm să cuprindem bazilica, fără să reuşim integral, are 115 m lungime şi este încununată de 8 cupole, între care se disting două turn