Cazul vânătorilor scoţieni care se pregăteau să vină în România pentru o partidă de vânătoare nu este un caz unic în istoria ştirilor şi reţelelor sociale. Odată cu dezvoltarea internetului, originea ştirilor devine din ce în ce mai îndoielnică, iar de multe ori zvonurile devin realitate doar prin viralitate.
Mii de români au redistribuit pe Facebook o poză apărută acum câteva zile, în care un vânător se pozează lângă un urs. Statusul menţiona o partidă de vânătoare, o fată le-a dat un mail pentru a opri "masacrul", iar răspunsul ironic a stârnit reţelele. În epoca Like, Share, Retweet, originea ştirii e greu de căutat.
http://adevarul.ro/news/societate/zeci-mii-romani-pacaliti-anuntul-unui-impostor-am-vrut-rad-ei-adevarul-spatele-pozei-infierbantat-romania-1_51fbbd9dc7b855ff569b51a1/index.htmlÎn cele din urmă, după cum a arătat "Adevărul", povestea s-a dovedit un fals. Vânătorul scoţian nu există, ursul era din Alaska, iar partida de vânătoare menţionată nu va exista niciodată. Cu toate acestea, oamenii au empatizat cu o problemă pe care au identificat-o: soarta urşilor din România şi au redistribuit cu furie pentru a susţine cauza acestora.
Motivele? Chiar dacă sursa pozei era necunoscută, iar autenticitatea nu era sigură, informaţia a fost generalizată pentru a fi asociată cu o cauză. Nu este primul caz de viralitate a unei chestiuni false. Vă prezentăm câteva astfel de poveşti.
În multe situaţii, nici măcar jurnaliştii nu ştiu să identifice bine sursa şi autenticitatea unei poveşti. De exemplu, de curând, în cazul avionului care a aterizat greşit la San Francisco, prima imagine a venit de pe Twitter, de la un pasager. Pentru câteva minute, majoritatea publicaţiilor de ştiri nu au dat acea imagine, deşi ştiau de existenţa ei, iar pe Twitter fusese redistribuită de zeci de mii de persoane. De ce? Pentru că nu au putut verifica autenticitatea