de Mihai POSADA
04 august 2013 20:45
2 vizualizari
A-A+
Teme predilecte în Puncte de fugã sunt, într-o ordine aleatorie: cuvintele, coala albã, cerul, lumina ºi întune ricul, pasãrea, sângele, nordul, oglinda, trecerea în moarte, zãpada, tratate în viziune cosmicã uºor erme tizantã, când nu izbucneºte în imagini expresioniste, parcã mai reuºite: cerul aratã / ca obrazul bunicului proas pãt bãrbierit / înainte de Liturghie (Obrazul proaspãt bãrbierit), ªi sufletul învãluie Pãmântul / ca un cer (Con feti), sau: Parcã se lovesc oasele de oase. / Parcã se macinã îngerii în morile cerului. / Parcã sunt mototo lite toate foile albe, / atât de alb e pãmântul (Când nu ^þi simt prezenþa), Stau deasu pra foii / ca o cupã de exca vator / înainte de a distruge un cimitir / milenar (Turnul).
Text referenþial pentru nive lul actual al scriiturii sale, Iniþiere deschide cartea Puncte de fugã, iar poetul i-a rezervat locul de onoare de pe a patra copertã. Îl repro ducem integral: Eu stau pe marginea unei ferestre, / de fapt e intrarea în labirintul pãzit / întotdeauna de Înþelep tul / care-mi interzice sã caut centrul. / Dar în noaptea aceasta el a plecat undeva. / Aºa cã intru, ºtiind preþul pe care-l voi plãti: / pânã în centru voi pierde jumãtate din viaþã, / de-acolo, înapoi, cealaltã jumãtate. // Prima zi nici n-am ºtiut cã a trecut. / A doua zi am rãmas fãrã mâncare ºi fãrã apã. / În a treia zi am ajuns în centru: / eram sleit, aproape de descompunere, / ºi m-am prãbuºit la picioa rele înþeleptului. // M-a luat în braþe / ºi l-am auzit plângân du-mã / ºapte zile ºi ºapte nopþi / ca Ghilgameº pe Enkidu.
Sunt în cartea aceasta de versuri ºi amintiri din Nor vegia - elani cu „frunze de sânge“ (Instantaneu norve gian) ori apele empatice ale Lacului Igletsjonn (Searã la pescuit), sunt heruvimi ai înþelegerii depline a înþelep