Acum mai bine de doua, trei saptamani, am fost anuntat de diversi amici cum ca figurez pe lista de nominalizati la titlul de Fiu al Argesului si Muscelului. La scurt timp treaba a devenit extrem de serioasa pentru ca  am fost informat ca va trebui sa prezint o fotografie si un CV care va sta la baza definitivarii unui nou botez. Nu stiu cum, tocmai pe cei care imi dau serios la temelie, i-au apucat dragul de mine si de ceea ce am facut de aproape un deceniu prin presa scrisa din Arges dar, va spun din capul locului,  am refuzat sa figurez pe acea lunga lista. De ce ?

Dupa cum am mai scris in acest de colt pagina si in anii anteriori, am fost si raman unul care nu vede cu ochi buni Sarabatorile Argesului si Muscelului, mai ales durata de desfasurare a lor. Pentru cei care nu isi mai amintesc, sa le spun ca acest soi de petrecere mult prelungita a fost initiata de Constantin Nicolescu in 2006. La inceput mai discret, urmand ca mai apoi, odata cu agitatia PDL-ului lui Mircea Andrei, sarbatorile sa capete o amploare si o durata unicat in Romania, asta pentru a incerca sa compenseze in mintea argesenilor simpli, forta si notorietatea bine platita a fostului senator PDL-ist, cel care pusese ochii pe scaunul de presedinte al lui Nicolescu. Ce mai, s-o spunem pe bune, procurorul Andrei si gasca lui faceau spectacol si se dadeau in spectacol pe bani privati iar boss-ul de la CJ pe banii nostri, pe bani publici. A devenit evident asadar, inca de prin prin 2010, 2011, ca Sarbatorile Argesului si Muscelului, intinse pe o perioada record de circa o luna si jumatate, au devenit un aspirator perfect de voturi dar si un motor electoral in patru timpi alimentat din bani publici. Asta in timp ce, temeinic, criza isi facuse culcus si in judet iar multi argeseni cu capul pe umeri priveau evenimentul ca fiind unu de genul “petrecem cu mortu-n casa !”. Inovatia lui Nicoles