În primăvara anului 1932 lua fiinţă, la Timişoara, prestigiosul Institut Social Banat-Crişana, cu o filială la Arad. Instituţia, coordonată de Institutul Social Român condus de savantul Dimitrie Gusti, a întreprins anchete monografice în două comune timişene (Sârbova, Belinţ), realizate de echipe de cercetări complexe, alcătuite din ingineri, medici, avocaţi, preoţi, învăţători şi membri ai institutului, în maniera polivalentă iniţiată de eminentul sociolog. Mai bine de un deceniu, institutul a scos şi o revistă, care a avut o influenţă remarcabilă în atmosfera ştiinţifică şi culturală a Banatului. Institutul şi-a propus ca, în conformitate cu principiile sociologice ale lui Dimitrie Gusti, să întreprindă o „examinare ştiinţifică şi obiectivă a realităţilor sociale, economice, culturale şi politice” în zona de vest. Ancheta monografică din comuna Belinţ, unde fenomenul depopulării ajunsese la cote îngrijorătoare, a fost întreprinsă în vara anului 1934. Preocupările monografiştilor au fost din cele mai diverse: medicale, biologice, religioase, culturale, economice şi sociale iar rezultatele obţinute într-o lună de zile, pe baza a numeroase chestionare şi fişe, le-au permis să realizeze un tablou general al vieţii rurale din zona de vest a ţării. Ancheta monografică a comunei Belinţ, publicată în anul 1938, este un raport general asupra constatărilor făcute, care propunea şi soluţii de îndreptare a unor fenomene.

Comunităţile rurale de odinioară nu constituiau nici pe departe o lume idilică, anchetele făcute după criterii ştiinţifice, dezvăluind o altă realitate, cu multe neajunsuri. Una din cauzele unei „civilizaţiuni în declin” era socotită depopularea comunelor rurale, pe de o parte sub influenţa şvabilor care au impus modelul familiilor cu un singur copil pentru a nu împărţi averea, dar pe de alta şi din cauza excesivei mortalităţi infantile, consid