Paulo Henrique Machado şi-a trăit aproape toată viaţa pe patul de spital. În copilărie s-a îmbolnăvit de poliomielită şi a paralizat, iar în prezent nu se poate despărţi de aparatul de respirat pe care îl foloseşte 24 de ore din 24. Cu toate acestea, s-a specializat ca animator de computere, iar acum crează un serial de televiziune despre viaţa lui.
Primele amintiri ale lui Paulo Henrique Machado sunt din spital, unde avea să-şi petreacă 45 de ani din viaţă. Umbla într-un cărucior cu rotile. "Exploram coridoarele (spitalului, n.r.), mergeam dintr-un salon în altul să vizitez alţi copii care erau internaţi acolo ... Aşa am descoperit universul meu", îşi începe povestea Paulo pentru BBC.
"Pentru mine, fotbalul şi jocurile cu jucării de copii nu erau o opţiune, aşa că a trebuit să îmi folosesc imaginaţia", a continuat el. A rămas orfan de mamă la vârsta de 2 ani. S-a îmbolnăvit de poliomielită şi a fost internet în spital, la Clinicas, într-o secţie specială unde erau şi alţi copii care sufereau de aceeaşi boală ca şi el, după o epidemie declanşată în Brazilia.
În anii '70, în Brazilia, supravieţuirea copiilor suferinzi de poliomielilită era estimată la aproximativ 10 ani. Nu existau vaccinuri, iar epidemiile erau devastatoare în această ţară.
Cu mobilitatea sa limitată, Paulo a reuşit să îşi facă prieteni din rândul celor care erau internaţi cu el. "Eram eu, Eliana, Pedrinho, Anderson, Claudia, Luciana şi Tania. Erau acolo de mai mult timp, de vreo 10 ani", îşi aminteşte bărbatul. Nu îşi închipuia că îl va pierde pe vreunul dintre ei. Dar, la un moment dat, starea lor de sănătate s-a agravat şi au murit, rând pe rând.
"Era greu. Fiecare pierdere era ca şi cum te dezmembrai, ca o mutilare. Dintre toţi, astăzi mai trăim doar doi, eu şi Eliana", a continuat el. Sunt mfoarte buni prieteni, dar foarte mulţi cred că sunt soţ şi soţie. "Su