La un an de zile de la suspendare şi de la demiterea votată de cel mai consistent corpus electoral postdecembrist (peste 7,4 milioane de români, reprezentând mai mult de 88 la sută din cei veniţi la vot), locatarul vremelnic din vârful dealului joacă iarăşi demagogic şi cu neruşinare comedia întoarcerii la popor. Ştim bine că luni de zile în şir nu mai scosese capul în lume, stând pitit între zidurile fostului palat regal, făcându-se că n-aude, n-a vede rumoarea din stradă („Ieşi afară, javră ordinară!”) şi aşteptând ca obida revoltaţilor din pieţe să se mai ostoiască. Boborului... iubitor i s-a făcut lehamite să-i mai ceară plecarea. Repus moţ, cu sprijin extern, marinarul a îngroşat tovalul şi nu s-a dat dus din scaunul domnesc. A rămas, cu toată penibilitatea situaţiei, să ocupe ilegitim funcţia şi să producă în continuare scandal, zâzanie, dezbinare, atavism de păcatele căruia nu se va lecui în veci.

Tolerat de un popor prea îngăduitor, atârnat de o funcţie pe care veşnic o dezonorează printr-un comportament de stadion, preşedintele reia într-o nouă... prezentare jocul său politic la cacealma. Nu uneşte, nu construieşte, doar incită şi dezbină, ca să mai poată controla discreţionar, ca pe vremea guvernelor de paie, Boc şi MRU, viaţa politică, partidele, parlamentul, justiţia, serviciile cu atribuţii speciale. Când se plictiseşte de clocit şi urzit tensiuni, sinecuristul numărul unu al ţării porneşte în intempestive escapade prin ţară, pe la serbări folclorice, descinderi pe la munte şi la mare. Cum se vede de la un timp, ultimul său an de preşedinţie se-arată a fi o distracţie perpetuă, trai nineacă, pe banii contribuabilului. Misiunea... providenţialului Pleaşcă e să faulteze golăneşte, la adăpostul scandalosului pact de coabitare „instituţională”, guvernul, presa independentă, societatea civilă. Pleacă de pe Litoral (unde se afla într-o binemer