Care e adevăratul Ronaldo? Aceasta e întrebarea
Păi, adevărați sînt amîndoi. Au mîini și picioare șmechere. Au povești fantastice din fotbal, au epoci diferite în care au scris istorie. Nimeni, în afară de Jose Mourinho, nu și-a pus pînă acum problema că unul ar fi real și celălalt doar produsul imaginației cuiva.
Ciudat, în mintea lui Mourinho, mai proaspăt este Ronaldo-brazilianul, cel cu care a lucrat acum mai mult de un deceniu la Barcelona. Nu Ronaldo-portughezul, omul de la Real Madrid cu care îl asociem noi, muritorii neștiutori. Memoria lui Mourinho funcționează crud-selectiv și intenționat-mușcător, rezolvîndu-și de la distanța insulară conflictele lăsate pe continent.
Nu că ar fi ceva neobișnuit la el. Orice cuplu, pînă la urmă, se dezbină. Ultima pereche neruptă care îmi vine în minte este cea formată din Castor și Polux, iar aceștia doi vin din istoria antică, ba chiar din mitologie, deci credibilitatea lor scade proporțional cu durata poveștii. Săgețile trimise de Mourinho către Cristiano Ronaldo, dar și înspre clubul Real Madrid, săgețile tîrzii, arată că omul cu cel mai ascuțit ego nu poate ierta pe cineva, chiar dacă e stea, chiar dacă au făcut echipă bună în trecut. Dar nu atît de bună pe cît și-ar fi dorit Mourinho, mai ales pe final de aventură.
Pentru tehnician, Cristiano a încetat să fie adevăratul Ronaldo. Mourinho însă rămîne adevăratul Mourinho. Cel care vrea să lase gust amar dincolo de genialitate, care anulează voit, la final de relație, lucrurile bune care au existat acolo. La nivel declarativ sau la unul mai adînc, nimeni nu știe exact cum gîndește Jose Mourinho. Dar el vorbește de fiecare dată atît de serios încît te sperie, punînd la îndoială inclusiv autenticitatea unei vedete, a unui “copil” pe care părea să-l îndrăgească și să-l ocrotească la fel de serios.
Pe de altă parte, cînd ne e dor de cine
