Majestatea Sa, Regele Mihai I, îl va decora pe Dorin Chirtoacă, primarul general al municipiului Chişinău, cu Ordinul „Coroana României”, în grad de Cavaler. Este prima distincţie de acest gen oferită de către Alteţa Sa unui basarabean.

Fiind de departe cea mai semnificativă ştire a săptămânii trecute, deriziunea la adresa primarului nu a contenit. Cei care-l porecliseră Harry Potter, au avut prilejul să-l ironizeze pe Chirtoacă pentru statutul de celibatar, dar şi pentru o mai veche declaraţia de a sa, precum că este „căsătorit cu Primăria”, numindu-l „Cavalerul Chişinăului”. În definitiv, aceste etichetări nu pot decât să-l flateze sau, în cel mai rău caz, să îl lase rece, deoarece atât protagonistul romanelor lui J.K. Rowling, cât şi personajul mitologic al cavalerului (prezent în folclorul mai multor popoare) sunt figuri pozitive, care inspiră ataşament şi devoţiune.

După cum poţi scoate omul din sat, dar nu şi satul din om, la fel şi percepţia steoretipizată a majorităţii este greu de surmontat. Calificativele sus-menţionate au obţinut o conotaţie peiorativă în limbajul popular, astfel încât este mai agreabil un politician căsătorit, care se dedă adulterului sau care divorţează într-un mod ocult, decât unul care a rămas holtei. Încercaţi să vă amintiţi de un fost candidat la primăria capitalei, filmat nu pe malul râului... Iordan, ci pe malul Bâcului, într-o cameră de hotel, în timp ce întreţinea relaţii extraconjugale şi care era aproape să câştige la alegerile locale, având sloganul „Cu mâinile curate”. Sau gândiţi-vă la cazul altor politicieni, care au divorţat, lăsându-le fostelor soţii o bună parte din averea dubios agonisită, şi care acum se erijează în postura oamenilor onești, cu venituri transparente.

Sunteţi îndreptăţiţi să întrebaţi de ce am evocat aceste fapte de tristă faimă, în contextul abordării anunţatei decorări a pri