Persoanele fizice care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole au obligaţia înregistrării contractelor de arendă/rapoartelor juridice la Fisc în termen de 15 zile de la încheierea acestora.

Metoda cotei forfetare

Venitul brut realizat din activitatea de arendare se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite. În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene. Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit (arendaşii) la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final. Impozitul calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut şi se declară în F100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat" la rândul 11 "Impozit pe venituri din arendă". Persoanele fizice care obţin venituri din arendă şi pentru care impozitarea se face prin metoda cotei forfetare, nu au obligaţia depunerii F200 "Declaraţie privind veniturile realizate din România".

Impunere în sistem real

Contribuabilii care realizează venituri din arendare şi au optat în contractul încheiat pentru determinarea venitului net în sistem real, nu datorează plăţi anticipate în cursul anului în contul impozitului pe venit. Aceştia au obligaţia depunerii F200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România" până la 25 mai a anului următor