Zilele trecute am trecut pe podul Calafat-Vidin, inaugurat acum aproape două luni cu surle şi trâmbiţe. Frumoasă lucrare într-adevăr, dar păcat că este populată cu vameşi care nu dau doi bani pe bunăstarea celor care tranzitează podul. Am văzut o coadă de TIR-uri de zeci de kilometri în timp ce vameşii dormeau prin gheretuţe (deşi era ora 17.00) sau se plimbau de colo-colo cu fel de fel de „probleme”.

Din fericire, am aşteptat până într-o oră pentru a intra pe teritoriul românesc, însă o dată ajunşi la ghişeul unde se achită taxa de pod am avut parte de o surpriză de proporţii. Într-o română stricată, doamna de la ghişeu ne-a spus că nu poate să primească lei, ci doar euro sau leva. Am încercat să-i explicăm că nu avem decât lei, întrucât nu am avut nevoie să schimbăm bani şi nici nu am fi avut unde să facem asta, întrucât nu am reuşit să găsim nicio casă de schimb valutar deschisă. Ne-a răspuns sec: „Nu pot să iau lei, doar euro sau leva”.

Într-un final, după câteva minute de deliberări, a trimis o colegă „să schimbe” banii. Trecând peste faptul că nu ni s-a mai adus rest, chitanţă sau altceva care să dovedească că am achitat acea taxă, altceva mă nemulţumeşte mai tare. Cum este posibil ca la o vamă bulgaro-română să nu se primească lei şi să nu ţi se permită accesul în ţara ta? Ce „inteligent” a purtat negocierile din partea statului român şi a fost de acord cu o astfel de politică, mai ales că punctul de „purecare” este pe pământ românesc?

Zilele trecute am trecut pe podul Calafat-Vidin, inaugurat acum aproape două luni cu surle şi trâmbiţe. Frumoasă lucrare într-adevăr, dar păcat că este populată cu vameşi care nu dau doi bani pe bunăstarea celor care tranzitează podul. Am văzut o coadă de TIR-uri de zeci de kilometri în timp ce vameşii dormeau prin gheretuţe (deşi era ora 17.00) sau se plimbau de colo-colo cu fel de