„…Îngrăşăm porcul în Ajun. Sufletului românesc i s-a mai spus că este nedisciplinat în ceea ce priveşte munca pe terenul economic. Dacă popoarele din Apus muncesc metodic, românului îi place să lucreze în salturi, cu lungi perioade de odihnă, la nevoie concentrând toata munca pe ultima sută de metri sau cum o altă vorbă populară zice „îngrăşând porcul în ajun".

Românului îi lipseşte spiritul comercial. Acesta nu se pricepe la aprecierea valorii de schimb a lucrurilor: “un ţăran român vinde aproape pe nimic produsele pe care le are în cantitate mare şi dă un preţ disproporţionat de mare pentru marfa de care are absolută nevoie.

„Legat de muncă şi comerţ stă strâns şi timpul cu care românul este cheltuitor. „La târg stă şi se tocmeşte ceasuri întregi pentru un lucru de nimic. Tot aşa, la petrecere stă şi pierde zile şi nopţi întregi.”

În ceea ce priveşte legile, Motru prezintă o atitudine de sfidare a acestora din partea poporului român. Nici cei care le fac nu le respectă nici cei pentru care se fac nu le respectă. Însă ceea ce subliniază autorul este că la români acest lucru este văzut ca un lucru de mărire şi putere. Pe terenul economiei, românii s-au obişnuit să pretindă. Nu există pentru ei liberă concurenţă. “Românul cere beneficii pe baza dovezii că este român. În nicio altă ţară nu se respectă aşa des expresiile: fiu al poporului, fiu al ţării…

„Ajuns şi la şcoala românească, autorul arată lipsurile acesteia de a forma o tinerime competitivă cu cea din Apus. Tinerimea ieşită de pe băncile şcolii nu fuge de muncă, însă vrea condiţii speciale, fără liberă concurenţă. Un loc sigur de muncă în cadrul marii familii naţionaliste „căreia Dumnezeu i-a hărăzit să muncească pe veci pământul pe care locuieşte.”

Părerea lumii. Una dintre însuşirile cele mai pregnante a sufletului românesc este interesul crescut faţă