De la spectacolul din mass media şi lovitura de imagine pe care a vrut să o dea noua conducere a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului până condamnarea torţionarilor este cale lungă. Deocamdată avem spectacol şi nici o dovadă palpabilă că foştii criminali comunişti vor fi măcar aduşi în faţa justiţiei.
Subiectul numărul 1 al săptămânii trecute a fost, fără îndoială, sesizarea făcută la Parchet de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împotriva fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu. "Omor deosebit de grav" este acuzaţia împotriva unuia dintre cei mai sălbatici şefi de închisori comuniste, care au pe conştiinţă viaţa a sute de oameni nevinovaţi. Anunţul, completat cu informaţia că pe lista Institutului mai sunt alţi 34 de torţionari care vor fi reclamaţi la Parchet pentru fapte similare, a înfierbântat opinia publică românească, care a aflat acum că, după atâţia ani, în sfârşit, se face dreptate victimelor terorii comuniste. Oare aşa să fie? Haideţi să coborâm totuşi cu picioarele pe pământ şi să recunoaştem că, deocamdată, lucrurile stau altfel.
Prima observaţie: deocamdată nici măcar nu se poate vorbi, în sens juridic, despre un “caz Vişinescu”. O simplă sesizare făcută la Parchet împotriva unui om nu însemnă mare lucru. Dacă istoricii au ajuns la concluzia că Vişinescu este un criminal, nu înseamnă automat că la aceeaşi concluzie vor ajunge şi procurorii şi, ceea ce contează cel mai mult, judecătorii. Cât despre ceilalţi 34, deocamdată nu avem decât vorbe.
A doua observaţie: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a mai făcut astfel de sesizări la Parchet şi în 2007, dar toate au primit soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Pur şi simplu, procurorii nu au ştiut (sau nu au vrut) cum să valorifice juridic dovezile puse la dispoziţie
