Hitul lui Puya -„Bagă bani!”- ar trebui să fie, cel puţin în această vară, imnul universităţilor din toată ţara. Trei sesiuni de admitere, taxe de 5.000 de euro la o facultate de stat - toate acestea denotă foamea de bani care guvernează întreg sistemul.
Câţi dintre noi (mă refer la cei trecuţi de 30 de ani) au avut norocul (sau neşansa) de a putea participa la trei sesiuni de admitere la facultate într-un singur an? Nici unul, pentru că, acum o vreme, facultatea însemna ceva şi nu trebuia să intre toată lumea. Acum s-a transformat într-o simplă afacere, banii guvernând întreg sistemul. Universităţile de stat nu şi-au ocupat toate locurile, nici măcar pe cele de la buget, semn că elevii nu au fost nici pregătiţi şi nici interesaţi. Ce rămâne de făcut? Să intre toţi... şi nu oricum... ci cu nota de la bacalaureat. Miza o reprezintă banii care vin de la stat pentru aceste locuri, dar şi sumele colectate din taxele de înscriere la facultate, din taxe de biblioteci, de studiu şi câte şi mai câte, care, dacă stăm să le adunăm, nu sunt mici.
Mai marii universităţilor par să nu se gândească la nedreptatea pe care le-o fac elevilor care chiar au învăţat şi au dat examen de admitere. Cum se poate să pui pe acelaşi loc un elev care a luat notă foarte mare şi a intrat pe locurile de la buget cu un elev care intră la facultate doar pe baza notei de la bacalaureat (luată, poate, cu ajutorul clasicului „protocol”)? Uite că se poate, iar când vine vorba de bani, rectorilor nu le pasă.
Nu mai vorbim de scandalul de la Medicină unde, deşi locurile la taxă, de 9.000 de lei, nu se puteau suplimenta, s-a putut face acest lucru pentru locurile de 5.000 de euro pentru fiecare an de şcolarizare! Iar la Medicină nu sunt puţini ani.
Ce facem cu aceşti tineri care intră la facultate fără examen? Trebui să şi iasă cu o diplomă, pentru că altfel ar scădea prestigiul uni