Este nevoie de o opoziţie puternică şi credibilă, capabilă să se bată eficient cu puterea, să-i cenzureze excesele şi greşelile? Fireşte că este nevoie! O cer „logica jocului democratic”, competiţia care să genereze progres instituţional şi economic, dorinţa cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite de a vedea că aleşii naţiunii şi guvernanţii se „ceartă” constructiv pentru servirea interesului naţional. Actuala putere e un colos, deţine 70 la sută din fotoliile parlamentare. Aşa au votat românii în toamna trecută. Opoziţia „autentic de dreaptă”, cum se revendică ea şi se autoprezintă pe la televiziunile şi oficinele arondate Palatului Cotroceni, abia dacă a reuşit să intre, la redistribuire, după locurile doi şi trei, în parlament. Noroc cu „uninominalul”, că altfel PDL şi asociaţii din defuncta ARD ar fi rămas pe dinafară şi ne-am fi trezit, fain-frumos, cu o veritabilă Mare Adunare Naţională.
Făcând haz de necaz, guriştii şi fanii prezidenţiali de la jurnalele şi televiziunile băsiste rămân şi astăzi ciumărâţi şi neconsolaţi că boborul „inconştient şi ingrat” a votat cum nu trebuie şi a dat USL-ului o putere supradimensionată. O putere care, drept e, debalansează vizibil echilibrul din Legislativ. Decât să dea vina pe un electorat „needucat politic”, amicii şi epigonii providenţialului din deal ar face bine să priceapă de ce s-a ajuns aici? Cine a învrăjbit ţara într-un asemenea hal? De ce s-au unit împotriva satrapului din fruntea statului tocmai două forţe politice (cele mai mari şi importante) diametral opuse ca doctrină? De ce şi electoratul, într-o majoritate mai mult decât consistentă, a optat pentru un proiect USL? De ce i-a sancţionat atât de drastic, şi la referendumul pentru demitere, din vara trecută, şi la parlamentarele din toamnă pe dl Băsescu şi pe obedienţii dumnealui din PDL şi din formaţiunile politice de buzunar, asociate electo