Articolul 116 al Constituţiei Germaniei Federale din 1949 se referă la redobândirea cetăţeniei de către personale aflate “în graniţele Imperiului German de până la data de 31 decembrie 1937.” Ulterior, acordarea cetăţeniei i-a cuprins şi pe germanii din România şi Rusia. Germania a decis să-şi plătească datoria morală faţă de cei care se identifică cu naţiunea germană prin repatrierea lor. România a aplicat politici asemănătoare începând cu 2009. Într-o Europă aparţinând Uniunii Europene graniţele se modifică greu şi doar în momente istorice, precum a fost destrămarea imperiul comunist din estul Europei. De aceea, statele moderne folosesc metode de soft power pentru a controla alte state. Dependenţa economică, exportul de canale de televiziune şi programe de entertainment sau chiar câştigarea loialităţii populaţiei necesită timp dar pot fi la fel de eficiente în controlul unui teritoriu precum armele convenţionale. Într-un interviu publicat pe siteul adevarul.ro profesorul Marius Văcărelu vorbeşte despre diplomaţie culturală menţionând că mai întâi are loc atragerea intelectualilor unei ţări şi apoi aceştia propagă mesajul mai departe în toate straturile societăţii. România nu a fost nevoită să atragă elitele culturale din Republica Moldova pentru că începând cu a doua jumătate a anilor 1980 erudiţii Republicii Moldova au deschis uşa influenţei culturale din România. În 1988 când sfârşitul Uniunii Sovietice nu fusese încă anticipat şi când economia şi prestigiul României erau afectate semnificativ, intelectuali precum Gheorghe Ghimpu, Ion Ungureanu, Dumitru Matcovschi, Valentin Mândâcanu, Grigore Vieru şi mulţi alţii şi-au riscat viaţa şi au readus în legalitate termeni precum limba română şi popor român. Ei au produs entuziasmul generalizat care a dus la crearea Podului de Flori unde într-o singură zi au trecut Prutul mai bine de 1 milion de persoane. România şi R