Romulus, poreclit Romică, e un fel de Winnetou al şatrei, dacă ne luăm după bandana prinsă în jurul capului. Doarme în pădure cu vreo şase puradei lângă el şi nu pare afectat deloc când e trezit de bătăile jandarmilor în uşa cortului. "Da domnu` Creţu n-o venit?", e prima întrebare ce le-o pune Romică. Din culcuşul infect şi improvizat îşi scot capul doi copii, zgribuliţi şi cu hainele soioase. O fetiţă nespălată, să aibă vreo 4 ani, îi aduce ţigara, aprinsă. "Auzi, să-şi spun eu dumitale ceva...decât să dau în cap şî să fur, mai bine cerşăsc şî adun o pâine de la containere", e filozofia de viaţă a lui Winnetou de Bistriţa. "Şi copii...facem câţi putem, nu-i treaba dumitale", adaugă, iritat de întrebare.
"Credeţi că minţăsc?"
Povestea lui Romulus e una comună în rândul romilor din pădure. Are vreo şase copii, e din Bistriţa şi a locuit pe unde a apucat. Ba "la mama în Viile Tecii", de unde a fost alungat, ba într-o casă, în chirie, în centrul Bistriţei. Zice că lucrează, din când în când, pe la oameni dar în mare parte cerşeşte şi caută prin gunoaie. A fost şi în Germania, ne arată biletul dacă vrem, dar se jură că niciodată n-a furat. N-a ştiut niciodată ce-i aia "cilivizaţie" dar îi cunoaşte pe Creţu, Avram şi Neia, despre care spune că îi promit o casă doar "când e cu votul".
Copiii nimănui
În pădurea Codrişor trăiesc peste 40 de romi, dintre care, foarte mulţi sunt copii. Dorm înghesuiţi în corturi, mănâncă din gunoaie, umblă desculţi. Mulţi dintre ei sunt făcuţi pentru alocaţie, pentru bani de pâine de la stat. "Trăim cum putem, mergem la cerut. Am şapte, azi-mâine mai tre` să mai fac unu`", e povestea scurtă a unei mame, trezită şi ea de jandarmi, la 6 dimineaţa.
Copiii nu ştiu citi, abia ştiu număra şi sunt trimişi la cerşit, pe străzile Bistriţei. Acum, când sunt mici