In perioada 1955 - 1957, comunistii au ridicat, in apropierea soselei Mihai Bravu de acum, din Bucuresti, un cartier de locuinte minimale. Unic in Bucuresti, ansamblul de case trase parca la indigo este ascuns de copaci.
Sunt sase strazi pline cu verdeata si oricine ajunge din greseala acolo nu se poate abtine sa nu remarce ca parca ar fi vorba despre un fel de lume paralela, unde parca si cainii latra "in soapta".
In careul format de strazile Intrecerii, Nazuintei, Prieteniei si Cutezatorilor, puteti descoperi un alt fel de locuinte. Case cu un etaj, stil container, cu balcoane comune, tuneluri, prispe, camere mici.
Geniale sunt prispele: destul de late pentru a nu fi numai culoare functionale, acestea aveau un rol de tampon intre casa si exterior.
Ceva mai incolo, aceleasi imobile, pe strazile Doicesti si Fildesului. Contrastul este vizibil. Uneori dichisite, cu floricele la geam si in mini-curte, alteori in paragina si pline de urme ale porumbeilor, casele din cartier au in mod sigur un numitor comun: linistea si verdeata.
"Experimentul Catelu" a fost, de fapt, un cartier de locuinte "de urgenta", menit a adaposti o parte din basarabenii refugiati in Romania, in 1941. Fiecare spatiu era delimitat dar totusi unit.
Toata lumea se cunostea cu toata lumea, se salutau pe strada si orice intrus era imediat reperat. Furturi sau alte faradelegi n-au prea avut loc acolo.
Comunitatea
Acum, lucrurile stau cumva altfel. Grijile, lipsa de bani, mutarea proprietarilor, au facut ca oamenii sa se mai raceasca unii de altii. Doi pensionari, iesiti pe hol dupa ce ne-au vazut cu aparatul de fotografiat, care locuiesc acolo din '58, isi mai aduc aminte de vremurile in care comunitatea era unita si mai totul se facea la comun.
"Inainte erau mai multi propr