Dupa unii, fericirea este o pasarea care iti da tarcoale toata viata, dar n-o apuci niciodata. Dupa altii, fericirea se afla chiar in noi, dar n-o sesizam. Bineneles ca aceste ganduri apartin unor literati si trebuie intelese numai la modul metaforic.

Un test pe 340.000 persoane

Profesorul Arthur Stone, de la Universiatea din New York, care studiaza de mai multa vreme conceptul de fericire in realitatea lui obiectiva si in conceptia individuala a fiecaruia, a ajuns la concluzia ca fericirea este o entitatea indisolubil legata de varsta, noteaza portalul Live Science.

Influentele pot fi bineinteles multe, dependente adesea de mediul ambiant, atat cel natural cat si citadin sau social, de schimbarile psihologiei umane in timpul vietii si de unele manifestari biologice cum sunt fenomenele de natura chimica din creier, fenomenele biologice sau endocrinologice. Dar si toate acestea sunt, pana la urma, legate tot de varsta.

Profesorul Arthur Stone a inceput pornind de la un sondaj facut de catre Gallup in 2010, pe un numar de 340.000 persoane, toate rezidente in SUA. Pe baza sodajului, a putut dezvolta un studiu de amploare care a durat aproape trei ani.

Daca sondajul s-ar fi realizat pe un numar mic de respondenti, studiul n-ar fi fost concludent, intervenea caracterul subiectiv al respondentilor, care vicia concluziile. Un numar mare de interogati mareste gradul de precizie.

Sondajul a aratat ca in copilarie, desi suntem adesea perceputi de catre parinti ca fericiti, ne aflam totdeauna sub semnul unei insatisfactii, pe care probabil ne-a creat-o insasi natura, pentru a ne stimula in permanenta simtul cautarii, nazuinta spre mai bine.

La 18 ani

Varsta de 18 ani este reperul care marcheaza un moment desebit. Omul este matur, a ajuns in faza cand se poate simti stapan pe sine si, i