Văzând Inna că, anul ăsta, orice vers care conţine „spumă de val“ se vinde mai ceva ca lasagna de cal, ce şi-a zis: „Ia să scot şi io un hit de vară, să am de nişte extensii“. Şi l-a scos! Se numeşte, evident, „Spre mare“ şi, abia lansat, urcă-n topuri mai repede decât urca Stahanov treptele către comunism. Versurile sunt la fel de adânci ca şi circumvoluţiunile artistei, pentru că, nu-i aşa, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, darămite producătorii: „Iubirea ta ce mă ţine, în orice vară lângă tine, e în drumul nostru spre mare, unde-i soare şi iubire“. Aţi priceput ceva? Nuuu? Păi hai să vă explic: duduia se iubeşte cu iubi doar vara (or avea vreun contract ceva), ceea ce înseamnă că iarna, primăvara şi toamna e liberă, mititica, să se amorezeze de cine vrea ea! Ce n-am priceput, totuşi, e cum de „iubirea e în drum spre mare, unde-i soare şi iubire“? Adică iubirea e şi pe drum, şi pe Litoral, în acelaşi timp? Hai dă-o-ncolo, de treabă, că doar n-o fi şi asta ubicuă, ca Antonescu: şi-n patria viselor, şi-n sala de Congres simultan!

Refrenul – căci melodia începe cu refrenul – are-n coadă sublimele versuri „Iee, oooo, pentru noi/ Iee, ooo, amândoi“, deşi unii ar putea obiecta că mai de impact la printzese ar fi fost invers: „ooo, ieiii, pentru noi“. Din prima strofă aflăm că fătuca şi-l invită pe iubi al ei la mare: „Avem bilete clasa întâi la personal şi trenul ăsta-i mai rapid ca inter regional“, spune ea şi, judecând după câte cabluri au ciorditără găinarii pe ruta Bucureşti-Nord – Mangalia, are perfectă dreptate: până la mare şi Intercity-ul tot şase ore face, ca personalu’! Ce-mi mai place la Inna e că-i modestă! La ce statut de vedetă mondială are, fata putea lejer să facă un cântec cu Mamaia, cu cluburi de fiţe, cu figuri, impresii şi să-i dea un rol principal şi figurantului de Mazăre. Însă nici pomeneală! Ea vorbeşte de Costineşti şi se mulţumeşte