Pe baza noilor condiţii de negociere dintre Israel şi Palestina, Elliott Abrams şi Uri Sadot vorbesc despre situaţia de fapt şi interesele care intervin, amestecate cu atitudinile politice, în găsirea soluţiei pentru crearea statului palestinian, context în care timpul este cel mai aspru arbitru.

Principalul impediment în calea negocierii sunt neînţelegerile cu privire la situaţia de fapt (câţi israelieni trăiesc „blocurile principale” din Cisiordania, câţi trăiesc în afara lor etc.), ceea ce nu poate determina o reglementare de acest tip în privinţa Cisiordaniei. Institutele de cercetare în domeniu nu se înţeleg în privinţa numerelor, iar un aspect deosebit de important este şi dacă numărul israelienilor din zonele de interes ale Autorităţii Palestiniene este în creştere şi tinde să crească, ceea ce ar face şi mai grea încercarea palestinienilor de a se impune în teritoriu.

În consecinţă, un alt aspect important constă în rezultatele electorale din Cisiordania, rezultatele ilustrând o creştere de 17% a numărului de tineri alegători israelieni peste vârsta de 18 ani (dincoace de Linia Verde sau dincolo de ea, în cadrul aşezărilor israeliene sau în afara lor) în timpul guvernării prim-ministrului Netanyahu. Astfel, două fapte se complementează: populaţia evreiască este din ce în ce mai tânără şi în continuă creştere, ceea ce relativizează denumirea de „bloc” ca o condensare a populatiei evreiesti din Cisiordania.

Totuşi, se pune o altă întrebare, şi anume dacă acest procent de, să zicem, 10-11% poate fi considerat mare, având în vedere procentul de creştere din vremea fostului prim-ministru Olmert, în perioada 2006-2009, de 35%. Însă este de remarcat faptul că cei mai mulţi votanţi, priviţi în procesul lor evolutiv, contează pe ideea de retragere din spaţiul dincolo de „Linia Verde” cu compensaţie, soluţia a două state sau unei partiţii.