Ceea ce anticipam acum 2-3 luni, în Scormonitoru, iată că prinde contur. Campania de demitere a primarului Aurel Simionescu mai tare i-a crescut acestuia cota de piaţă. Sau cel puţin asta este impresia generală. Şi am şi argumente. Când după 4 luni de zile, în care PNR Brăila a trâmbiţat că se pune la cale o acţiune de demitere a primarului Simionescu, rezultatul este de doar 1.000 de semnături strânse într-o săptămână - eşecul se vede de la o poştă. Şi asta pentru că dacă nici în prima săptămână, când ar trebui să se producă acel boom (ca la orice lansare de produse) nu se înghesuie lumea, pe parcurs elanul clienţilor/susţinătorilor va dispărea subit.

Este trist că s-a întâmplat aşa. Personal, nu am crezut într-un deznodământ fericit al acestei acţiuni de demitere a primarului. Adică, chiar dacă s-ar fi strâns cele 47.000 de semnături (ceea ce este o utopie în Brăila!), cred că Simionescu tot nu ar fi fost demis la urne, în urma votului popular. Cel mai probabil, maşinăria de partid a PSD Brăila şi-ar fi mobilizat talibanii care stau ca şobolanii pe siloz halind ajutoare sociale şi ar fi adunat mai multe voturi "pentru" decât "contra" lui Simionescu. Iar actualul primar ar fi rămas bine-mersi în funcţie. Cu toate astea, eu aplaud iniţiativa celor de la PNR Brăila. Chiar dacă nu au gândit bine acţiunea, chiar dacă au vrut să îşi facă imagine pe spatele acestei acţiuni, important este că aceşti oameni au vrut să facă ceva. Şi au vrut să facă ceva în primul rând pentru comunitate şi apoi, da, şi pentru ei, căci i-ar fi interesat să crească în sondaje, lucru care nu văd de ce ar fi de condamnat. Lumea vede însă lucrurile pe dos, în cel mai pur stil românesco-balcanic. Dacă spui că vrei să îl ajuţi pe unul să scape de gândacii din casă (administraţie publică), că o să te ocupi personal de treaba asta (să strângi semnături, adică), brăileanul de rând nu se