Sau cel puţin trebuie să aibă dreptul la aprarare în statul şi în societatea în care vreau să trăiesc eu. Parchetul general a cerut dosarul torţionarului Vişinescu după ce Parchetul Militar a spus că nu va urmări cazul şi că faptele sunt prescrise. Evident, interpretarea Parchetului Miliar este absurdă. În mod profesionist Parchetul Genral a argumentat că faptele pot fi prescrise “numai dupa efectuarea de cercetari în cauză” pentru a putea mai apoi să fie încadrate penal.
După aprope jumătate de an mă aflam iar în studioul Realitatea TV când a venit acest breaking news, cum că Parchetul a cerut dosarul torţionarului. Intervine prin telefon eternul şi inepuizabilul Cristian Tudor Popescu. Toată lumea condamna atrocităţile gulagului comunism, era o armonie a poziţiilor deplină între noi păreologii, ne dădeam unii altora dreptate, ştiţi cum e în astfel de cazuri… Spiritele se încing şi un coleg de platou propune ca lumea să protesteze sub balconul lui Vişinescu, să-i lipească poze pe scara blocului cu victimile torţinarului, să îl urmărească şi să întrebe simplu: de ce? De ce? De ce?
CTP-ul exultă la idee, o suţine cu toată fiinţa sa, e gata să organizeze primele manifestaţii, să ceară lumii să vina să-l tragă pe Vişenescu la răspundere. Până şi mie îmi surâde ideea şi aş vrea să-l văd pe presupusul/certul nenorocit întrebat, agasat, înjurat, scuipat.
Dar ştiu că nu acesta este soluţia. Da, procesul vine târziu, deşi în astfel de cazuri niciodată nu e prea târziu ca să fie traşi la răspundere criminalii. Crimele împotriva umanităţii, genocidul, nu se prescriu şi nu se uită. Vinovaţii trebuie să plătească şi din mormânt! Numele lor trebuie să fie sinonim cu ruşinea, cu scârba, cu renegarea. Dar nu oricum! În democraţie totul trebuie se se întâmple prin acţiunile şi instrumentele statului de drept dacă vrem să să ne numim Stat de Drept. Şi în democraţi