L-am văzut pe Vişinescu intervievat online. Înaintea lui, în fereastra de video de pe site mi-a apărut o reclamă la prezervative. Le ştiţi, acelea care îl încetinesc pe el şi-i dau viteză ei. Sau cam aşa ceva.

Ei bine, cam asta e situaţia şi-n România, în problema torţionarilor. O ţară care face sex cu o idee care nu-i place şi încearcă să aibă orgasm. Aşa că mai mult se preface.

Despre ce idee vorbesc? Ce anume încearcă România să ţină în pat, alături de ea, simulând cât de mult îi place partenerul, ce simpatic şi interesant e?

E vorba de ideea de avere.

Averea meritată a altuia, mai precis. Ideea de succes. Succesul altora, la care nu poţi ajunge. Şi ideea de ură. Ura pe toţi ăştia, bogaţi şi spălaţi, pe care generaţia lui Visinescu a ales (şi-a putut!) să-i bage la închisoare.

E o idee care n-a plecat dintre noi sub nici o formă. O idee pentru care, dacă am putea, am construi puşcării şi astăzi. O idee pentru care tânăra generaţie educată cu rap-ul frustraţilor dintre blocuri, s-ar îmbrăca în uniformă, ar lua cravaşa şi-ar începe să-i îndemne spre gratii pe actualii posesori de MBA-uri şi vile şi maşini străine, unde să se căiască pentru răul pe care l-au făcut şi îl fac României. „Nenorociţilor, îmbuibaţilor, lipitori care sugeţi sângele maselor largi populare, exploatatorilor, profitorilor!”

Recunoaşteţi retorica? N-aveţi cum, sunteţi prea tineri. Dar pentru oricine a citit un ziar din anii '50, asemănarea cu posturi de Facebook de azi e zdrobitoare. Şi ea vine din aceeaşi realitate a unei ţări care nu ştie sau nu poate să se îmbogăţească în masă. Şi atunci, ca şi acum, sunt mai mulţi săraci decât bogaţi şi prea puţină clasă de mijloc ca să balanseze lucrurile. Şi atunci, ca şi acum, cei care n-au şi cei care nu înţeleg sunt suficient de mulţi ca să se poată răzbuna pe cei care au strâns şi pe cei care au învăţat. Ceva,