Dacă România sportivă se face de ruşine în toată lumea, cauza este împletirea hoţiei cu prostia. Ceea ce înseamnă că nu suntem nici "negustori cinstiţi", dar nici foc de deştepţi.

Pentru că tot am râs de americani şi jamaicani după isprăvile dezvăluite ale lui Lance Armstrong, Tyson Gay, Asafa Powell, iată că am ajuns din nou în rând cu lumea. Mai întâi, promiţătoarea atletă Roxana Bîrcă, apoi trei halterofili, Răzvan Andrieş, Elena Andrieş şi Marius Danciu au fost prinşi cu ocaua mică în urină şi suportă consecinţele. Am intrat în rând cu lumea, carevasăzică, avem şi noi dopaţii noştri. Şi şirul nu dă semne că s-ar opri aici, fiindcă se zice că o altă atletă, maratonista Simona Maxim, a fost oprită în ultimul moment din drumul către Moscova (unde încep Campionatele Mondiale) şi oficialii de la Federaţie nu se întrec în explicaţii. Gurile rele spun că, de fapt, am intrat în lumea hoţilor, însă hoţia nu face casă bună cu prostia, iar la noi este vorba de un nivel scăzut de glagore. În 2000, anul de glorie al dopajului românesc, gimnasta Andreea Răducan a fost deposedată de titlul olimpic la individual compus, numai pentru că medicul lotului, celebrul pe atunci Ioachim Oană, habar n-a avut că efedrina este substanţă interzisă, sau că banalul nurofen conţine efedrină. Până şi durul Ion Ţiriac, preşedintele COR mai catolic decât papa, a plâns pe umerii singurei gimnaste din lume prinsă cu substanţe interzise, dar n-a avut ce-i face. Un alt caz celebru de pe atunci, aruncătoarea de ciocan Mihaela Melinte, cea mai bună de pe planetă, a căzut victimă unor alţi români binevoitori, stabiliţi peste Ocean, care i-au livrat nişte întăritoare despre care nici ei, nici atleta nu ştiau ce minuni conţin. Au mai fost atunci vreo doi-trei halterofili, încă o atletă şi lucrurile s-au mai liniştit. Ion Ţiriac, singurul preşedinte olimpic care a decis să suspende de la JO chiar