La 11 noiembrie 1920, Regele Ferdinand semna Decretul Regal prin care s-a întemeiat Şcoala Politehnică din Timişoara. Împreună cu profesorul Traian Lalescu, Stan Vidrighin a fost membru fondator al acesteia şi i-a pus la dispoziţie un teren de 8,5 ha şi trei milioane de lei pentru ridicarea noului local.

Încă din 1922, proaspăt numitul profesor la Politehnica din Timişoara, Marin Bănărescu, începea predarea primului curs de Maşini termice din România, el fiind întemeietorul şcolii româneşti al acestei discipline. Preocupările sale în domeniul modernizării tehnologiilor industriale se soldează în anul 1940 cu brevetul omonim, iar aplicarea acestuia a adus mari avantaje în randamentul şi costurile motoarelor cu ardere internă. În 1923, profesorul Constantin Teodorescu a fost primul care a aplicat pe scară largă metodele statistice pentru studierea încercărilor de materiale din cele mai diferite tipuri, înregistrând coeficienţii de elasticitate, rezistenţa betoanelor, relaţiile dintre rezistenţă, alungire şi contracţii, cursul său fiind primul de acest fel în România. În acelaşi an s-a ridicat în perimetrul Politehnicii laboratorul de rezistenţă a materialelor, unde profesorul Teodorescu şi studenţii săi au realizat primele probe practice, laboratorul de termodinamică şi fizică industrială, iar în 1924 profesorul Marin Bănărescu a înfiinţat laboratorul de maşini cu ardere internă, care, decenii de-a rândul, a fost singurul de acest fel din România. Totodată s-a improvizat un laborator de tehnologie mecanică.

Pentru prima dată în ţară, profesorul Plautius Andronescu a început, în 1925, predarea unui curs modern de electrotehnică iar trei ani mai târziu, un curs de electrostatică, pe baza cercetărilor de laborator. Tot el a înfiinţat laboratorul de hidraulică şi maşini hidraulice, unde s-au făcut primele experimente la toate tipurile de pompe. Plautiu