Piaţa este plină, preţurile scad. Se pune însă întrebarea: cum trebuie procedat pentru a nu te pricopsi cu o rablă cosmetizată cumpărată la suprapreţ pe care, în doar câteva săptămâni de la achiziţie, îţi vine să o declari „catastrofală” şi să îţi vină să o pui la „conservare”, pe „capre”, în curtea bunicii.
Nu intra în panică dacă vine cineva să-ţi vândă o „ocazie”. Sunt atât de multe maşini la vânzare, încât chiar dacă scapi o ofertă bună, peste două săptămâni o să mai găseşti încă alte trei.
Încearcă să-ţi răspunzi la o întrebare cât se poate de simplă: unde şi cum îmi voi folosi în pricipal maşina pe care urmează să o achiziţionez ? Dacă eşti burlac şi drumurile sunt preponderent în oraş, în condiţiile în care locuieşti într-un cartier care suferă de o lipsă cronică de spaţii de parcare, atunci o maşină de clasă mică sau o compactă poate fi o alegere potrivită. În schimb, dacă trebuie să servească unui cap de familie pentru a ajuta să-şi duci soţia şi copiii, eventual şi bunicii şi căţelul în excursii la sfârşit de săptămână, atunci un monovolum compact, posibil cu şapte locuri, un SUV ori un break polivalent ar fi mai potrivit.
Nu cumpăraţi o maşină înainte de a merge cel puţin 100 de kilometri cu ea în regimuri de turaţii, cadenţe diferite şi cu schimbătorul plimbat prin absolut toate treptele de viteze.
Evitaţi pe cât posibil cumpărarea de maşini second-hand provenite din flote.
Anual, sunt lansate pe piaţa second-hand foarte multe autoturisme folosite iniţial de către firme de închirieri de maşini, care au, în pofida vârstei fragede, foarte mulţi kilometri parcurşi, la fel şi fostele maşini de firmă cu care s-a circulat enorm. Nu sunt excepţii cazurile în care astfel de maşini au înregistrat la bord 60.000 km parcurşi anual, eventual chiar mai mult. Maşinile care au aparţinut firmelor pot avea şi un număr relativ mic de kilometri parc