Devine tot mai clar ca, dupa o dezvoltare infloritoare, economia Chinei s-a inscris in declin, fara sa poata cineva anticipa pana unde va merge declinul si care vor fi victimele colaterale.
Conducatorii chinezi nutresc convingerea ca totul se trage de la scaderea exportului, care la randul sau este determinata de deteriorarea situatiei economice in principalele zone importatoare de produse chinezesti: Statele Unite si Uniunea Europeana.
Tezaurul strategic intangibil
Asemenea efecte nu le poate nega nimeni, dar daca asa stau lucrurile, nimic n-ar trebui sa opreasca o tara de aproape un miliard si jumatate de locuitori sa-si creasca spectaculos consumurile interne, spre buna stare a acestei populatii, si sa nu mai depinda in niciun fel de exporturi.
Logica pare perfecta, insa nevoia Chinei de a vinde la export nu este generata numai de functionarea productiei, ci poate in egala masura de nevoia mentinerii balantelor valutare active, pentru ca din incasarile pe produsele vandute sa-si cumpere tehnologiile si accesoriile, pe care China nu poate sa si le faca singura.
La prima vedere, n-ar trebui sa compatimim China, care dispune de o rezerva valutara care starneste invidia oricui si, chiar daca nu i-ar sosi suficienta valuta proaspata din exterior, ar avea resurse sa se autoalimenteze inca multi ani din propriile agoniseli.
Pe de alta parte, privind mai in adancime, este sigur ca tinerii lideri chinezi au suficienta intelepciune sa stie ca economiile financiare agonisite constituie tezaurul strategic intangibil al tarii, colacul de salvare necesar in orice moment de rastriste, pericol, catasrofa sau amenintare militara.
Exemplul Hong Kong
Caci China nu este nici Grecia, nici Cipru, sa puna altii mana de la mana ca s-o scoata la liman intr-un moment de inghesuiala.
In