În două feluri pot spune povestea ziarului BURSA.
Primul, aşa cum se obişnuieşte: am făcut ziarul, în 1990, ca publicaţie de anunţuri gratuite, am muncit, l-am dezvoltat, transformându-l într-un cotidian financiar şi în 23 de ani de apariţie neîntreruptă (împliniţi sâmbătă, 10 august), l-am impus drept publicaţie influentă în peisajul nostru mass-media, ca voce nesupusă vreunui interes de grup politic sau economic, atingând, astăzi, 5001 ediţii.
Al doilea, însă, este cel adevărat.
Într-o noapte de august, din 1990, am auzit o şoaptă: "Spune-mi BURSA!" şi aşa am şi făcut, fără să ştiu ce mă aşteaptă.
Şoapta a revenit: "Pune-mi preţuri la anunţurile de mică publicitate!"
Mi-am zis "E tare! Asta nu s-a mai făcut."
M-am supus.
Şoapta: "Fă-mă de două ori pe săptămână!"
OK.
"De trei ori!"
"Băi frate, nu te-ncurci!", i-am zis, dar am ascultat.
"Bagă-mi texte despre bursă!".
Asta m-a năucit - "Nu ştiu nimic despre bursă, nu scrie nimic în dicţionar!"
"Interesează-te! Întreabă! Zbate-te! Nu vezi că sunt chel?!"
Şoaptele nu au mai încetat niciodată.
Ziarul m-a exploatat îngrozitor, m-a alergat în dreapta şi-n stânga, mi-a şters zilele de odihnă, concediile şi zilele de sărbătoare, mi-a suspendat viaţa de familie şi m-a stors de tot ce puteam.
M-a făcut sclav.
Cererile şoptite au devenit îndemnuri, apoi porunci.
Când a început să funcţioneze bursa de valori, mi-a dat ordin: "Fă-mă de patru ori pe săptămână!"
"Nu eşti sănătos la cap, nu există nicăieri în lume o publicaţie care să apară de patru ori pe săptămână! Este contra oricărei teorii!"
Mi-a răspuns, arogant: "Fă ce-ţi zic şi lasă tâmpeniile! Ce, ai bani de cinci apariţii?!"
În 1997, m-a luat de ureche: "Acum ai bani de cinci apariţii, marş la muncă!"
Nu-i puteam ascunde nimic.
Se lăţis
