Daca ideologia si principiile politice nu sunt luate in seama nici macar dupa 23 ani de democratie, ei bine, greselile si chiar gafele politice se agata de politicieni, punandu-le punct unor cariere care puteau fi promitatoare.
Din greseala in greseala...
Fenomenul este prea frecvent ca sa nu trezeasca atentia sociologilor, a jurnalistilor si a analistilor, atata doar ca, tratandu-le separat si partizan, e greu de perceput ansamblul cauzelor si al consecintelor. Mai trebuie spus ca a construi o cariera de politician adevarat nu este atat de simplu si de usor cum pare la prima vedere. De demonstrat.
Sa nu creada cineva ca gafele si greselile majore constituie puncte eliminatorii in evaluarea periodica sau continua operata de sefi, mass-media, colegi, ori de public. (La autoevaluare, nu sunt observate gafele ori li se minimalizeaza importanta). De cele mai multe ori ele trec neobservate, iar gafeurii si gresitorii scapa nevatamati la cariera. Si nu e vorba de greseli omenesti ori de gafe copilaresti.
Oh, my friend!
Exista doua moduri de a-i sanctiona pe cei ce gresesc: liderul sau seful e nevoit sa-i dea afara pe impricinati, ceea ce rareori se intampla, daca ei insisi nu vor sa demisioneze, ori supunerea oprobriului public prin ocara, ironii, batjocura, caricaturi..., ceea ce, in final, daca fenomenul nu moare in trei zile, ar trebui sa duca tot la demisie sau demitere. Insa asta survine si mai rar in cazurile unor politicieni din prima scena.
Un astfel de caz a fost Adrian Cioroianu care a facut cateva gesturi necugetate tinand de temperament si de spiritul sau colocvial: un OK marcat cu degetul mare (police) ca raspuns la o replica a regelui Joan Carlos al Spaniei si un "Vuk, my friend!", pentru omologul sau de la Belgrad. De retinut ca nu imensul scandal starnit de presa de o anumita coloratura,