Acum un an si ceva scriam, in Desteptarea, un editorial in care criticam fuga de expunere publica a candidatilor USL in campania electorala pentru alegerile locale. Sub titlul “Candidatii USL chiar nu au nimic de spus?”, editorialul radiografia strategia electorala dominata de lasitate a principalilor candidati ai USL – Dragos Benea (consiliul judetean) si Romeo Stavarache (primaria Bacau). Ambii, desi cu 2 mandate la activ (sunt sefi inca din 2004), s-au incumetat sa ceara votul bacauanilor pentru un al treilea, dar fara a iesi in emisiuni TV/radio sau in presa cu o justificare pertinenta a acestei cerinte. Pentru ce sa-i fi votat bacauanii din nou?

Atata Benea, cat si Stavarache au fugit de intalnirea cu principalii contracandidati, dar si cu publicul bacauan, alegand sa apara in diferite emisiuni sau interviuri care de care mai “aranjate”, in spiritul campaniilor electorale de la noi. Fuga, asociata cu imensul capital de simpatie cu care populatia a creditat USL, a dus – cum altfel? – la reconfirmarea celor doi (Benea & Stavarache) in functiile de conducere detinute deja, la momentul iunie 2012, de 8 ani de zile. In 2014, adica la anul, cei doi lideri politico-administrativi vor sarbatori un deceniu (10 ani) de prezenta la conducerea consiliului judetean, respectiv a primariei Bacau. Un moment nu neaparat festiv.

Prin dimensiunea scorului de la alegeri, USL poate fi catalogata lejer drept cea mai importanta forta politica de dupa Revolutie. Cand obtii 60-70 la suta din sufragii poti revendica, linistit, aceasta titulatura. Aflam, totusi, astazi ca prezenta lui Benea si Stavarache in randurile USL nu inseamna nimic pentru Bacau, desi – data fiind dimensiunea Uniunii – ar fi trebuit sa fie un adevarat ferment pentru administratia bacauana. De curand, a fost batuta-n cuie reorganizarea Fiscului, un proces care a surprins Bacaul in afara marilor decizii