Acum aproape șase ani, în toamna lui 2007, făcusem interviu cu un personaj care văd că încordează iar bicepșii presei românești: Gábor Vona, liderul Jobbik, pe atunci, președinte al între timp desființatei Gărzi Maghiare. Dacă nu ați aflat încă, Vona a declarat sâmbătă, la o tabără de tineret organizată în Harghita, că partidul pe care îl conduce va apăra drepturile şi interesele maghiarilor din Transilvania, asumându-şi responsabilitatea unui conflict cu România.
Ceea ce pare a-i scapă lui Vona, deși a studiat istorie, este că în momentele cruciale pentru Transilvania ultimului secol, cei care au avut cuvântul cel mai mic de spus în luarea deciziilor au fost taman românii și maghiarii. Restul sunt aparențe și mă îndoiesc că viitorul apropiat ne rezervă vreo surpriză din partea Marilor Puteri.
De aceea, aproape că mă miră reacția exagerată a politicienilor români la declarațiile date din ascunzișurile Secuimii de liderul Jobbik. Noroc că îi știm, lecția pompierului piroman ne-a mai fost predată: când vine vorba de „pericolul maghiar”, Băsescu, Ponta, Căcărău și Vadim, ca să iau liderii maximi, sunt frați siamezi, dau fuga-fuguța la presă și lansează fumigene naționaliste. Patrioți pur sânge, cu pulsul impecabil. Și văd că nici presa nu e mai brează, ia prea în serios vorbele acestei persona non gratis a politicii budapestane. Vorba ungurilor: un nebun face alți o sută (sic).
În momentul în care Vona îmi acordase interviul lucram la Cotidianul. Textul nu a părut atunci în ziar pentru că, mi se reproșa, liderul de atunci al Gărzii Maghiare nu spunea explicit că, la o adică, ar ataca România. De-ale presei… Ei, iată că acum a spus-o. Mai voalat, mai în weekend, mai la rating mic, dar a spus-o. Ce vreți?, nu mai sunt nici fasciștii ce-au fost odinioară…
Așa că mi-am spus să repostez interviul, că tot nu-l sună nimeni. Poate îi citiți mai bine ev