Criza politică din Japonia, care a durat mai mult de cinci ani, s-a încheiat, în cele din urmă. Partidul Democrat Liberal (LDP) a obţinut o victorie decisivă în alegeri în Camera superioară a Parlamentului, pe 21 iulie, punând capăt crizei cauzate de lipsa unei majorităţi efective.
În aceşti ultimi şase ani au fost şase prim-miniştri, zece miniştri ai Apărării şi 14 miniştri ai Justiţiei (dintre care 10 s-au perindat în timpul guvernării Partidului Democrat Japonez – DPJ). Aceste cifre arată cât de instabilă a devenit situaţia politică a ţării.
Dar anxietatea stârnită de imaturitatea guvernării Partidului Democrat Japonez, prelungirea deflaţiei şi provocările fără precedent din partea statelor vecine au dat naştere unui simţ al crizei în rândul electoratului japonez. Asta i-a determinat să se întoarcă spre LDP, deşi mulţi alegători păreau la fel de sătuli şi de acest partid, aşa cum erau şi în urmă cu câţiva ani.
În cea mai recentă campanie electorală, democrat-liberalii au continuat să critice imaturitatea fostei guvernări a DPJ, dar au evitat atacarea celorlalte partide politice. În schimb, LDP a subliniat efectele benefice ale reformelor premierului Shinzo Abe (cunoscut informal şi ca “Abenomics”), printre care se numără sporirea preţurilor la acţiuni, creşterea rapidă a PIB-ului şi scăderea şomajului, măsuri care au contribuit la sporirea încrederii într-un viitor pozitiv pentru Japonia.
De când Abe a început un al doilea mandat ca premier, în luna decembrie, alegătorii japonezi s-au aşteptat ca el să menţină stabilitatea politică şi să asigure revitalizarea economică. Dar, după expansiunea fiscală şi reforma monetară, cea de-a treia “săgeată” a lui Abenomics se va dovedi cea mai importantă şi mai ambiţoasă. Guvernul Abe trebuie să introducă dereglementarea şi alte reforme structurale, timp în care trebuie, totodată, să convingă grupurile
