Cazul Visinescu a cutremurat societatea romaneasca, de cand s-a aflat ca, timp de aproape un sfert de veac, fostul tortionar profita de ciudata noastra democratie, ducand o viata de om onorabil si chiar rasplatit cu o pensie cat leafa unui ministru.

S-ar putea ca societatea sa se agite degeaba. Un articol cat se poate de pertinent, publicat zilelele trecute intr-un ziar central, argumenta punctual ce sanse mari are tortionarul sa scape printre degete sau mai curand printre labirinturile legislatiei noastre.

Atotputernicii politruci

N-am sa ma opresc la argumentele deja publicate. Voi observa doar ca Romania comunista era doldora de lagare, lagarele erau doldora de tortionari, dar, in aproape un sfert de veac, n-a fost prins nici macar unul.

Dimpotriva, fostii galonati ai Securitatii si-au calculat drepturile la pensie, intrucat conform legilor noastre, ori ai muncit, ori ai ucis, ori ai turnat, tot munca se cheama si tot drept se numeste.

S-ar parea ca reportajele din infern ale doamnei Lucia Hossu Longhin au fost privite de clasa noastra politica mai mult ca un fel de divertisment interzis minorilor, decat ca avertizare si ca semnal de alarma.

In tari ca Polonia, Lituania sau Estonia, politicienii au adoptat legi neiertatoare fata de cei care au ucis, silnicit, schingiuit si jefuit aparati de umbra statului totalitar.

De ce la noi nu? Logica observa ca, desi la noi totalitarismul a disparut, umbra lui a ramas. Sa nu uitam ca peste tortionarii, turnatorii si calaii sistemului trona Securitatea, peste Securitate trona Partidul Comunist, iar peste partid nu trona nimeni altcineva, doar secretarii, primii secretari si activistii, intr-un cuvant politrucii.

Lasa-ma sa te las

Politrucii nu se mai vad la suprafata, dar relicvele lor sunt prezente acolo unde nici nu te